Warrant

Warrant-urile au apărut ca o modalitate inovativă pentru atragerea de capital de către o firmă. Ele sunt foarte similare cu opțiunile financiare, cu excepția faptului că sunt tranzacționate pe piața spot și nu sunt emise de o bursă și susținute de contrapartea centrală, ci cumpărătorul își asumă și riscul de credit al emitentului. Inițial activele-suport erau doar acțiunile și obligațiunile emitentului, dar în timp băncile și anumiți brokeri au folosit metoda ca să emită warrant-uri cu toată paleta de active-suport disponibile.
Sunt instrumente derivate care oferă dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau de a vinde o valoare mobiliară – cel mai frecvent o acțiune – la un anumit preț înainte de expirare. Prețul la care activul-suport poate fi cumpărat sau vândut este denumit preț de exercitiu sau „strike price”. Un warrant american poate fi exercitat în orice moment la sau înainte de data expirării, în timp ce warrantele europene pot fi exercitate doar la data expirării. Warrant-urile care dau dreptul de a cumpăra un titlu sunt cunoscute sub denumirea de „call warrants”; cele care dau dreptul de a vinde o valoare mobiliară sunt cunoscute sub denumirea de „put warrants”.