Obligațiuni

Gândește-te că un prieten vrea un împrumut și îți promite că îți va plăti toata suma la scadență. Între timp, există momente în care tu primești dobândă la intervale stabilite. Și că poți transfera datoria lui către altcineva – cine știe, poate își dorește dobânda mai mult și e dispus sa-ți acopere investiția inițială plus ceva extra.

Și acum gândește-te că prietenul –emitentul lor – ar putea fi o țară, o entitate supra națională sau o corporație. Că împrumutul s-ar numi obligațiune, scadența ar fi tot scadență iar datele în care primești dobânda s-ar numi data-cupon. Și că preluarea împrumutului ar fi momentul în care valorifici la bursa obligațiunile.

Hai să intrăm mai în detaliu.

Obligațiunile au o valoare nominală fixă la care se aplică rata cuponului pentru a se calcula dobânda. Însă prețul primit de emitentul obligațiunii la momentul emiterii să fie mai mic sau mai mare decât valoarea nominală, caz în care se spune că s-a făcut o emisiune de obligațiuni cu discount, respectiv cu primă. La fel, entitatea emitentă poate rambursa o sumă de bani mai mare sau mai mică decât valoarea nominală, caz în care se spune că s-a făcut răscumpărarea cu primă, respectiv cu discount.

Când sunt tranzacționate la bursă , obligațiunile pot fi valorificate ușor înainte de scadență iar prețul pe care îl vei primi variază în funcție de cererea și oferta din piață. Am selectat câțiva factori importanți care pot influența interesul: riscul de credit asociat emitentului, ratele dobânzilor de referință, perspectivele macroeconomice și perioada rămasă până la scadența obligațiunii. Primele trei sunt subiective: fiecare investitor le poate aprecia diferit în funcție de informațiile disponibile.

Când vine vorba de tranzacționare, există o particularitate importantă: alături de prețul estimat de piață pentru valoarea tuturor plăților viitoare (numit preț ”clean”) cumpărătorul plătește și vânzătorul primește o componentă calculată de bursă automat denumită ”dobândă acumulată”. Aceasta din urmă este dobânda cuvenită vânzătorului pentru perioada de deținere dintre ultima dată-cupon (sau data cumpărării dacă din acel moment și până la vânzare nu a fost încasat niciun cupon). Când o adaugi la prețul ”clean” rezultă prețul efectiv primit de vânzător (respectiv plătit de cumpărător), denumit preț ”dirty”.

Ok, cum clasificam obligațiunile și ce ar trebui să știm când alegem? În primul rând, ele se împart în mai multe tipuri, urmând o serie de criterii, iar cele mai importante ar fi: tipul de emitent, al cuponului, nivelul de garantare și opțiunile atașate.
Intrând mai în detaliu, în funcție de emitentul lor, obligațiunile pot fi clasate ca titluri de stat, ale organismelor supra-naționale (cum ar fi Banca Mondială), municipale (emise de autorități locale) sau corporative (care în cazul României pot fi emise doar de societăți pe acțiuni). Nu orice titlu de împrumut emis de stat este însă asimilat obligațiunilor. În Romania, pentru ca un titlu de stat să fie o valoare mobiliară și asimilat unor obligațiuni, acesta trebuie să aibă în momentul emiterii scadența finală de cel puțin un an.

Bun. Ținând cont de faptul că vorbim de un împrumut și orice împrumut vine cu un factor de risc, care sunt obligațiunile care nu te vor ține treaz noaptea? Până la urmă, ai mulți prieteni însă nu i-ai împrumuta pe toți fără griji. Ei bine, titlurile de stat și obligațiunile emise de organismele supra-naționale sunt considerate ca fiind cele mai sigure, urmate de cele municipale și corporative. Însă orice regulă are și excepții – până la urmă, obligațiunile federale germane sunt considerate mai sigure decât cele ale Greciei iar titlurile de stat ale României par mai riscante decât obligațiunile Apple.

Hai să vorbim și despre cupon. Nu de alta, dar credem că te interesează dobânda pe care ai primi-o. În funcție de tipul său, obligațiunile pot fi cu cupon fix sau variabil. În primul caz, rata nu se modifică de la emitere și până la scadență. Desigur, în cazul celor cu cupon variabil vorbim despre o posibilă variație, conform unei formule bine stabilită prin documentele de emitere ale obligațiunilor – prospectul sau documentul de prezentare a ofertei. Dacă vrei să intram și mai în detaliu, de obicei se practică o aliniere la un indice public, național sau internațional, de rate ale dobânzii (ROBOR, EURIBOR, LIBOR, etc.), pe care o entitate separată de emitent o publică cu regularitate. Desigur, există și excepții. Poți găsi obligațiuni zero-cupon, care nu plătesc dobândă dar sunt emise cu discount, făcând suma de la scadență să fie mai mare decât cea investită. Sau obligațiuni care își ajustează periodic rata cuponului în funcție de rata inflației.

Când împrumuți pe cineva simți de multe ori nevoia unei plase de siguranță – faptul că îți vei recupera banii la data stabilită. Așa că e bine să vorbim despre nivelul de garantare care se referă, la ce se întâmplă în cazul în care emitentul intră în lichidare sau incapacitate de plată. În alte cuvinte, ordinea în care se vor plăti datoriile firmei și locul obligațiunilor în această ordine, precum și de eventualele bunuri sau drepturi care sunt destinate exclusiv rambursării unei datorii contractate prin obligațiuni.

Clasificarea e următoarea: obligațiuni garantate, negarantate de prim rang – senioare și negarantate sau subordonate – junioare. În funcție de legislația țării în care au fost emise, rangurile de „senioritate” pot însemna lucruri diferite însă, de regulă, cele senioare sunt de fapt la rang de datorii generale negarantate iar cele subordonate intrând sub orice altă datorie a firmei, cu excepția sumelor datorate acționarilor. Există și o categorie aparte, a obligațiunilor subordonate bancare, reprezentând un soi de amortizor al unor eventuale pierderi cauzate de crize economice sau slab management ce conduc la intrarea în incapacitate de plată a băncii respective. În UE acest tip de obligațiuni este restricționat, investitorii trebuind să se califice pentru a își putea asuma riscul suplimentar implicat.

Dacă vei întâlni termenul „opțiuni atașate”, atunci trebuie să știi că se referă la includerea în prospect sau în documentul final de prezentare a ofertei a unor clauze speciale, ce oferă emitentului sau investitorului dreptul de a face o anumită acțiune, în schimbul îndeplinirii anumitor criterii în raport cu cealaltă parte. Acesta din urma este obligat să accepte cererea beneficiarului opțiunii dacă respectivele condiții au fost îndeplinite. Un exemplu ar fi opțiunile „call” și „put” asupra obligațiunii, prin care emitentul (în cazul call) sau investitorul (în cazul put) pot cere rambursarea anticipată a obligațiunii, lucru care nu ar fi permis în condiții normale fără o opțiune atașată. O altă opțiune pe care ar fi bine să o știi e cea de conversie a obligațiunii în alte titluri – de obicei acțiuni sau obligațiuni, emitentul sau investitorul având dreptul de a cere la schimb o rată de conversie dinainte stabilită, la îndeplinirea condițiilor agreate prin prospectul său documentul de prezentare a ofertei.

La fel ca-n cazul oricărei explicații financiare, suntem siguri că-ți vei dori să citești, să recitești și să afli mai mult. Dar dacă vrei să-i explici mamei tale ce sunt obligațiunile și are doar două minute libere, îi poți spune că oricine se împrumută, de la țări la corporații, că poți chiar tu să-i împrumuți și vei primi o remunerare pentru asta numită cupon (dobândă), că nu toți cei care se împrumută îți oferă aceeași siguranță, fie că e vorba de vărul Marcel sau de o fabrică de textile din Indochina, că uneori e preferabil să ai garanții și întotdeauna e bine să ai intuiție bună când accepți sa-i împrumuți și că, în general, e bine să știi că și guvernul îți poate fi dator cu ceva, măcar o dată în viață.

Sinteza elementelor pe care e bine să le cunoști despre o obligațiune
  • valoare nominală, de regulă 100 (RON sau USD sau EUR), dar poți întâlni și cazuri cu valoare nominală 500 EUR sau 100.000 de RON. În România, obligațiunile se emit de obicei la valoare nominală, foarte rar vedem emisiuni peste sau sub această valoare.
  • prețul de piață care este cotat în procente din valoarea nominală și este de două tipuri (”clean” și ”dirty”).
  • cuponul (dobânda) care se calculează și se plătește periodic (de obicei anual, semestrial sau trimestrial, cele mai frecvente la BVB fiind în acest moment cele semestriale). Indiferent dacă cuponul e semestrial sau trimestrial, valoarea ratei cuponului (cea cu procente) pe care o vei vedea publicată în documentul de emisiune al obligațiunii trebuie să fie cea anualizată. Și tot în memorandumul sau prospectul obligațiunii vei vedea și cum se face calculul și exact care este programul (”scadențarul”) pentru toate plățile de cupon (și de principal) ale instrumentului. Așa vei putea calcula dacă vrei ce valoare trebuie să aibă fiecare cupon. De regulă formula este (mai sigur afli tot din documentul de emisiune sau de pe site-ul bursei):Cupon = Rata cuponului (%) x Numărul de zile de la cuponul precedent (sau de la data emiterii) / 365 (sau 366 zile)
  • scadența finală, adică momentul în care se va face ultima rambursare de principal (aceasta este de cele mai multe ori este și prima rambursare de principal). De regulă, această valoare este cea nominală, o sumă mai mare sau mai mică fiind mai degrabă excepții.
  • dacă nu au opțiuni atașate, așa cum sunt majoritatea obligațiunilor, sau dacă au opțiuni (call – adică emitentul poate să o răscumpere într-un anumit interval la pun preț stabilit prin prospect / memorandum, put –  investitorii pot cere răscumpărarea, conversie în alt instrument – de regulă în acțiuni ale emitentului)
Nivelul de risc: variabil (de la redus la ridicat, în funcție de emitent, garanții și scadență).

În mod normal obligațiunile pe termene mai scurte sunt mai puțin riscante decât cele pe termene mai lungi iar titlurile de stat au risc mai scăzut decât obligațiunile municipale iar acestea din urmă sunt mai puțin riscante decât obligațiunile corporative care, la rândul lor, tind să fie considerate mai puțin riscante decât acțiunile.

Totuși, obligațiunile Apple sunt, conform agențiilor de rating, mai puțin riscante decât titlurile de stat ale guvernului filipinez în timp ce acțiunile Transelectrica sunt, prin prisma riscului de insolvență, mai puțin riscante decât obligațiunile unui start-up. Tot la fel primăria Mangalia nu are un rating la fel de bun ca orașul New York. La fel ca pentru toate instrumentele pieței spot, un lucru important de reținut este că nu poți pierde mai mult decât suma investită (spre diferență de instrumentele derivate și tranzacțiile în marjă).

Mai multe detalii despre cum poți să evaluezi obligațiunile și randamentul lor vei vedea în articolul de aici.

Articole similare